teritoriu


teritoriu
TERITÓRIU, teritorii, s.n. Întindere de pământ delimitată prin graniţele unui stat sau ale unei unităţi administrative şi supusă suveranităţii statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire.
Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

TERITÓRIU s. 1. v. loc. 2. v. cuprins. 3. pământ, regiune, ţinut. (Se află pe un teritoriu străin.) 4. v. re-giune. 5. teritoriu extravilan v. extravilan; teritoriu intravilan v. intravilan.
Trimis de siveco, 11.01.2008. Sursa: Sinonime

teritóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TERITÓRI//U teritoriui n. Întindere de pământ cu limitele precis stabilite (aparţinând unei entităţi geografice, unui stat sau unei unităţi administrative). /<lat. territorium, fr. territoire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TERITÓRIU s.n. Întindere de pământ (limitată de hotare) care aparţine unui stat, unei provincii, unui oraş, unei autorităţi etc. [pron. -riu. / < lat. territorium, cf. fr. territoire].
Trimis de LauraGellner, 04.06.2007. Sursa: DN

TERITÓRIU s. n. 1. spaţiu geografic determinat prezentând o unitate fizică sau politică. ♢ porţiune de pe glob, incluzând uscatul, subsolul, apele şi spaţiul aerian de deasupra lor, care se află sub suveranitatea deplină şi exclusivă a unui stat. 2. spaţiu limitat care asigură necesităţile de supravieţuire, alimentare şi apărare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, muşchi şi porţiuni ale pielii în care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • teritóriu — s. n. [ riu pron. rìu], art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (sil. ri i ) …   Romanian orthography

  • teritorial — TERITORIÁL, Ă, teritoriali, e, adj. Care aparţine unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ♢ Ape teritoriale = porţiune de mare sau de ocean, de a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei ţări. (În vechea organizare militară) Armată …   Dicționar Român

  • coloniza — COLONIZÁ, colonizez, vb. I. tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o ţară. 2. A popula o ţară sau o regiune cucerită cu oameni aduşi de pe alte teritorii sau din alte ţări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din… …   Dicționar Român

  • condominiu — CONDOMÍNIU s.n. Regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorităţii politice a două sau mai multor state. – Din fr. condominium. Trimis de ana zecheru, 15.05.2003. Sursa: DEX 98  condomíniu s. n. [ niu pron. nĩu], art. condomíniul… …   Dicționar Român

  • hinterland — HÍNTERLAND, hinterlanduri, s.n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca… …   Dicționar Român

  • popula — POPULÁ, populez, vb. I. tranz. A aduce, a aşeza locuitori pe un anumit teritoriu. ♦ A ocupa, a umple cu oameni. ♦ A aduce animale şi a le stabili într o regiune (în care nu se găseau sau erau prea puţine). ♦ (Despre oameni, animale sau plante) A… …   Dicționar Român

  • rezervaţie — REZERVÁŢIE, rezervaţii, s.f. 1. (Adesea urmat de determinarea naturală ) Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante, animale, minereuri sau formaţii geologice rare, care prezintă… …   Dicționar Român

  • ţară — ŢÁRĂ, ţări, s.f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ şi politic într un stat; p.ext. stat. ♢ expr. Ţara lui Cremene (sau a lui Papură Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce i place, fără să dea… …   Dicționar Român

  • anexa — ANEXÁ, anexez, vb. I. tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a ataşa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violenţă, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANEXÁ… …   Dicționar Român

  • colonie — COLONÍE1, colonii, s.f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraş întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraş întemeiat de romani în ţinuturile cucerite, având rol economic,… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.