săgetătură


săgetătură
SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s.f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neaşteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni şi animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc. ♦ (pop.) Congestie cerebrală. – Săgeta + suf. -tură.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SĂGETĂTÚRĂ s. 1. săgetare, săgetat. (săgetătură de arc.) *2. (med.) (reg.) săgetură.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SĂGETĂTÚRĂ s. v. înjunghietură, înţepătură, junghi, junghietură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

săgetătúră s. f., g.-d. art. săgetătúrii; pl. săgetătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SĂGETĂTÚR//Ă săgetăturăi f. 1) Lovitură de săgeată. 2) fig. Durere ascuţită, momentană, pătrunzătoare, care trece printr-o parte a corpului; împunsătură dureroasă ca de săgeată. /a săgeta + suf. săgetăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • sãgetãtúrã — s. f., g. d. art. sãgetãtúrii; pl. sãgetãtúri …   Romanian orthography

  • junghi — JUNGHI, junghiuri, s.n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. (înv.) Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). Trimis de cata,… …   Dicționar Român

  • junghietură — JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s.f. (pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulaţia coloanei vertebrale cu baza craniului; p.ext. gât, grumaz. [pr.: ghi e ] – Junghia + suf. ătură. Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX 98  JUNGHIETÚRĂ s. (med.) înjunghietură,… …   Dicționar Român

  • săgeată — SĂGEÁTĂ, săgeţi, s.f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuţit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populaţii şi astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr un… …   Dicționar Român

  • săgetare — SĂGETÁRE, săgetắri, s.f. Acţiunea de a săgeta şi rezultatul ei. – v. săgeta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SĂGETÁRE s. săgetat, săgetătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  săgetáre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • săgetat — SĂGETÁT s. săgetare, săgetătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • săgetatic — săgetátic, săgetátici. s.m. (înv.) duh rău care ar provoca boala denumită săgetătură ; săgetător. Trimis de blaurb, 21.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • săgetoaică — săgetoáică s.f. (reg.) duh rău care ar provoca boala numită săgetătură; săgetătoare, săgetoaie. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • săgetură — SĂGETÚRĂ s. v. săgetătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • săgetător — SĂGETĂTÓR, OÁRE, săgetători, oare, adj., s.m. I. adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeţi. ♦ (Substantivat, în superstiţii) Fiinţă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător,… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.