abiotrofie
abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)
Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

ABIOTROFÍE s.f. Scădere a vitalităţii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacităţii de adaptare-apărare. [pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.
Trimis de ana_zecheru, 09.07.2002. Sursa: DEX '98

abiotrofíe s. f. (sil. -bi-o-tro-) → trofie
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ABIOTROFÍE f. Slăbire sau încetare a funcţiilor unui ţesut, organ sau organism. [Sil. -bi-o-tro-] /<fr. abiotrophie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ABIOTROFÍE s.f. Slăbire, încetare a funcţiilor unui ţesut, ale unui organism sau organ. [gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viaţă, trophe – hrană].
Trimis de LauraGellner, 11.12.2005. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”