bici


bici
BÍCI, bice, s.n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băţ, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [var.: (reg.) zbici s.n.] – Din sl. biči.
Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98

BICI s. biciuşcă, (reg.) năpârcă, (Mold.) puhă, (Ban. şi Transilv.) zbici. (O lovitură de bici.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

bici s. n., pl. bíce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BICI bíce n. 1) Obiect constând dintr-o curea sau dintr-o împletitură de curele, legată de un băţ, cu care se îndeamnă vitele la mers. 2) Lovitură dată cu un astfel de obiect. 3) fig. Întâmplare nefastă, care aduce mari pierderi şi suferinţe; nenorocire. [Monosilabic] /<sl. biţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

bíci (bíce), s.n.1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. sl. bičĭ de la biti "a lovi" (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. cf. şi băţ. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s.f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuieşte); biciuşcă, s.f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. ngr. βίτσα şi alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • bici — s.f. [abbrev. di bicicletta ], fam. (trasp.) [veicolo a due ruote gommate] ▶◀ [➨ bicicletta] …   Enciclopedia Italiana

  • bici — (Acort.). f. bicicleta …   Diccionario de la lengua española

  • bici — s. bicicleta. ❙ «Y un sereno cuenta que tras haber sido víctima del robo de su bici...» Antonio J. Gómez Montejano, Las doce en punto y sere no. ❙ «...prefieren aprender a correr la bici, metiendo la garrilla por debajo de la barra...» Andrés… …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • bici — (Apócope de bicicleta.) ► sustantivo femenino coloquial Vehículo de dos ruedas. * * * bici f. Apóc. de «bicicleta». * * * bici. (Acort.). f. bicicleta …   Enciclopedia Universal

  • bici — bicicleta; cf. bicicletear; préstame la bici pa dar una vuelta ¿querí ? , nos fuimos de veraneo al sur y llevamos hasta bici en la camioneta para pasear por el bosque …   Diccionario de chileno actual

  • bici — {{#}}{{LM B05219}}{{〓}} {{SynB05343}} {{[}}bici{{]}} ‹bi·ci› {{《}}▍ s.f.{{》}} {{※}}col.{{¤}} → {{↑}}bicicleta{{↓}}. {{#}}{{LM SynB05343}}{{〓}} {{CLAVE B05219}}{{\}}{{CLAVE}}{{/}}{{\}}SINÓNIMOS Y ANTÓNIMOS:{{/}} {{[}}bici{{]}} {{《}}▍ s.f.{{》}}… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • bici — pop. apoc. de Bicicleta …   Diccionario Lunfardo

  • BICI — Broadband Inter Carrier Interface …   Acronyms

  • BICI — Bomba de infusión continua de insulina …   Diccionario de siglas médicas y otras abreviaturas

  • bici — bì·ci s.f.inv. CO accorc., colloq. → bicicletta {{line}} {{/line}} DATA: 1956 …   Dizionario italiano


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.