strecura


strecura
STRECURÁ, strecór, vb. I. 1. tranz. A trece un lichid printr-o strecurătoare, printr-o sită, printr-o ţesătură pentru a-l separa de părticelele solide sau de corpuri străine şi pentru a-l limpezi, a-l face omogen. 2. refl. (Despre lichide) A curge (câte puţin) printr-o crăpătură, printr-un loc îngust; a picura, a se prelinge. 3. refl. şi tranz. A pătrunde sau a face să pătrundă printr-un desiş, printr-un loc strâmt, greu accesibil. 4. refl. A intra, a ieşi sau a se deplasa, a trece pe furiş, fără să facă zgomot şi fără să fie observat; a se furişa. ♦ tranz. A aşeza undeva un lucru ori a introduce undeva pe cineva sau ceva cu mişcări uşoare, pe nesimţite. ♦ tranz. fig. A spune cuiva ceva în mod discret sau în treacăt. 5. refl. A se infiltra în mijlocul unui grup (omogen) de oameni, având grijă să nu fie observat. 6. refl. A trece pe rând şi pe nesimţite, a se perinda; fig. (despre unităţi de timp) a trece, a se scurge. – Probabil din s- + trece (după spânzura, vântura etc.).
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRECURÁ vb. 1. v. infiltra. 2. v. scurge. 3. v. furişa. 4. a se furişa, (rar) a se prefira. (Lumina se strecura printre frunze.) 5. v. pătrunde. 6. v. scăpa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRECURÁ vb. v. eschiva, fugi, pritoci, scăpa, sufla, sustrage, şopti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

strecurá vb., ind. prez. 1 sg. strecór, 3 sg. şi pl. strecoáră, 1 pl. strecurăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. strecoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A STRECURÁ strecór tranz. 1) (lichide) A face să treacă printr-o sită sau printr-o pânză (pentru a curăţa de impurităţi sau a omogeniza laptele). strecura laptele. 2) fig. (persoane, lucruri) A introduce cu îndemânare şi pe neobservate. A-l strecura printre scândurile gardului.strecura o vorbă a şopti ceva pe furiş. 3) A face să se strecoare. /<lat. extracolare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE STRECURÁ mă strecór intranz. 1) (despre lichide sau despre granuloase) A curge uşor şi câte puţin (printr-o crăpătură, gaură). 2) fig. (despre timp) A se scurge puţin câte puţin. 3) fig. A trece neobservat. strecura afară. S-a strecurat o greşeală. /<lat. extracolare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

strecurá (-cór, -át),vb. 1. A trece prin sită, printr-o ţesătură etc. un lichid. – 2. A limpezi, a purifica, a rafina. – 4. (refl.) A se fofila, a se furişa, a se băga. – var. străcura. Mr. stricor, stricurare. lat. cōlāre, prin intermediul *transcōlāre (Cipariu, gram., 368; Meyer, alb. St., IV, 110) sau extracōlāre (Puşcariu 1650). Rezultatul stre- (în loc de stră-) este normal, şi nu trebuie explicat prin intermediul lat. stĕrcǒrāre "a îngrăşa cu bălegar"(Candrea; cf. Tiktin). Mai curînd se datorează unui contact semantic cu între, printre, deoarece strecura înseamnă "a trece". – Der. strecurătoare, s.f. (obiect prin care se strecoară un lichid); strecătoare, s.f. (strecurătoare), probabil prin confuzie cu trece, cf. trecătoare (altă opinie la Graur, rom., LIII, 384).
Trimis de blaurb, 29.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • strecură — strécură, strécuri, s.f. (reg.) strecurătoare, răvar, sitişcă. Trimis de blaurb, 22.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • insinua — INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. tranz. şi refl. A (se) strecura undeva pe nesimţite; a (se) infiltra. [pr.: nu a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare. Trimis de valeriu, 21.07 …   Dicționar Român

  • infiltra — INFILTRÁ, infiltrez, vb. I. refl. (Despre lichide, la pers.3) A pătrunde şi a curge, a trece, a străbate, a se strecura treptat într un mediu poros. ♦ tranz. si refl. fig. A pătrunde sau a face să pătrundă undeva, a (se) strecura pe nesimţite,… …   Dicționar Român

  • deget — DEGET, degete, s.n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârşeşte mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget şi ţi ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână şi nu seamănă unul… …   Dicționar Român

  • fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… …   Dicționar Român

  • furişa — FURIŞÁ, furişez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) strecura pe nesimţite, pe furiş, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ♢ loc. adv. Pe furişate = pe furiş. ♦ refl. A se ascunde, a se feri… …   Dicționar Român

  • prefira — PREFIRÁ, prefír, vb. I. 1. tranz. A lăsa să treacă printre degete; p. ext. a lua rând pe rând la examinare. ♢ refl. A se perinda prin faţa ochilor, prin minte etc. 2. refl. A se infiltra, a şi face loc încetul cu încetul; a se furişa, a se… …   Dicționar Român

  • fofila — FOFILÁ, fofilez, vb. I. refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiş; fig. a obţine o situaţie mai bună prin înşelătorie. ♦ fig. A se sustrage de la o îndatorire; a se eschiva. – Din fr. faufiler. Trimis… …   Dicționar Român

  • prelinge — PRELÍNGE, prelíng, vb. III. refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (fam.), A se strecura, a se furişa; a aluneca. – Pre2 + linge.… …   Dicționar Român

  • scăpa — SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr o cursă, dintr o strânsoare etc.); a se descătuşa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieşi cu bine dintr un necaz, dintr o încurcătură, dintr o situaţie… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.