static

static
STÁTIC, -Ă, statici, -ce, adj., s.f. I. adj. 1. (mec.) Care se referă la echilibrul forţelor, la starea de nemişcare a corpurilor. ♢ Electricitate statică = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldura, din cauza stării sale electrice. Încercare statică = încercare mecanică la care forţa exterioară se aplică încet, progresiv, uniform şi în acelaşi sens. Presiune statică = presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mişcă cu aceeaşi viteză ca şi fluidul. 2. Care nu se mişcă, nu se schimbă, nu se dezvoltă; imuabil, fix; lipsit de dinamism. 3. (fiziol.; în sintagma) Simţ static = simţ care orientează asupra poziţiei corpului şi a părţilor lui în repaus, datorită impresiilor care vin de la muşchi, tendoane şi articulaţii. II. s.f. Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forţe pentru stabilirea condiţiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mişcare. ♢ Statica lichidelor = hidrostatică. Statica gazelor = aerostatică. Statica grafică = capitol al staticii care se ocupă de rezolvarea pe cale grafică a problemelor. Statica construcţiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor şi a deformaţiilor sistemelor de bare. – Din fr. statique.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Static ≠ dinamic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

STÁTIC adj. imobil, înţepenit, rigid, (livr.) hieratic. (Atitudine static; gest static.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

státic adj. m., pl. státici; f. sg. státică, pl. státice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STÁTI//C staticcă (staticci, staticce) 1) Care ţine de statică; propriu staticii. 2) Care se raportează la echilibrul de forţe; în stare de nemişcare. 3) Care este lipsit de evoluţie; fără mişcare. /<fr. statique, germ. Statik, statisch
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

-STÁTIC Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "care stă (în picioare)". [< fr. -statique, cf. gr. statikos].
Trimis de LauraGellner, 01.12.2006. Sursa: DN

STÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la echilibrul forţelor, la statică. ♦ Simţ static = simţ care ne orientează asupra poziţiei propriului nostru corp. 2. În nemişcare, nemişcat, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. [< fr. statique, cf. gr. statikos – care stă în echilibru].
Trimis de LauraGellner, 08.05.2007. Sursa: DN

STÁTIC1, -Ă I. adj. 1. referitor la echilibrul forţelor, la statică. 2. în nemişcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. II. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. o static grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; ă fluidelor = hidrostatică; ă gazelor = aerostatică; ă construcţiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor şi a deformaţiilor sistemelor de bare. (< fr. statique)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

-STÁTIC2 elem. stat3(o)-.
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.