smiorcăit


smiorcăit
SMIORCĂIT1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – v. smiorcăi.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SMIORCĂÍT2, -Ă, smiorcăiţi, -te, adj. Plângăreţ, scâncit. – v. smiorcăi.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SMIORCĂÍT adj. 1. plângăcios, plângăreţ, scâncit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil smiorcăit!) 2. miorlăit, miorlăitor, plângăreţ. (Un glas smiorcăit.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SMIORCĂÍT s. v. scâncet.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • smârcitură — smârcitúră, smârcitúri, s.f. (reg.) 1. smiorcăit, sfârcâit, smârcâială. 2. copil smiorcăit, plângăcios. 3. om de nimic; lepădătură; beţivan. Trimis de blaurb, 15.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • bâzâit — BÂZÂÍT s.n. Bâzâială. – v. bâzâi. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BÂZÂÍT adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  BÂZÂÍT s. bâzâială, bâzâire, bâzâitură, zbârnâială …   Dicționar Român

  • miorcăit — MIORCĂÍT s.n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – v. miorcăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIORCĂÍT s. v. ocăcăit, orăcăială, oră căire, orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  miorcăít s.… …   Dicționar Român

  • plângaci — PLÂNGÁCI adj. v. plângăcios, plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • plângăcios — PLÂNGĂCIÓS, OÁSĂ, plângăcioşi, oase, adj. Plângăreţ. – Plânge + suf. ăcios. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98  PLÂNGĂCIÓS adj. plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil… …   Dicționar Român

  • plângăreţ — PLÂNGĂRÉŢ, EÁŢĂ, plângăreţi, e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge uşor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparţine unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios;… …   Dicționar Român

  • scrivit — scrivít, ă, adj. (reg.) 1. (deprec.; despre copii) smiorcăit, plângăcios, plângăreţ. 2. răsfăţat. 3. (despre oameni) plăpând. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scrivitură — scrivitúră, scrivitúri, s.f. (reg.) smiorcăit, plângăreţ, plângăcios. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scâncet — SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. et. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCET s. 1. v …   Dicționar Român

  • scârciomit — scârciomít, ă, adj. (reg.; despre oameni) 1. care se face că plânge, care plânge râzgâiat, sclifosit, smiorcăit. 2. mofturos, sucit, capricios. Trimis de blaurb, 27.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.