smintă


smintă
SMÍNTĂ s. v. abatere, alienare, alienaţie, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, demenţă, eroare, greşeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, ţicneală, vină, vinovăţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… …   Dicționar Român

  • abatere — ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea limită… …   Dicționar Român

  • nebunie — NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. ♢ loc. adv. (fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.… …   Dicționar Român

  • pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… …   Dicționar Român

  • vină — VÍNĂ, vini, s.f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greşeală, vinovăţie; păcat; culpă. ♢ loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproşabil,… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.