smintit


smintit
SMINTÍT, -Ă, smintiţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care şi-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca şi cum şi-ar fi pierdut-o; ieşit din minţi; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuinţă, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – v. sminti.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SMINTÍT adj. v. defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, eronat, fals, greşit, incorect, inexact, neadevărat, necorespunzător, stricat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SMINTÍT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. nebunesc. 3. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvatic, silhui, (înv. şi reg.) prilestit, (reg.) şucheat, tui, (Mold.) tuieş, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip smintit!)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 …   Dicționar Român

  • bolând — BOLẤND, Ă, bolânzi, de, adj. (reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [var.: bolúnd, ă adj.] – Din magh. bolond. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit …   Dicționar Român

  • candriu — CANDRÍU, ÍE, candrii, adj. (fam.; adesea substantivat). 1. Ţicnit, smintit, într o ureche. 2. Ameţit de băutură; beat. – Din ţig. kand ureche . Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CANDRÍU adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat …   Dicționar Român

  • descreierat — DESCREIERÁT, Ă, descreieraţi, te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de raţiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1 + creier + suf. at (după fr. écervelé). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • lepşit — LEPŞÍT, Ă, lepşiţi, te, adj. (reg.: despre lucruri) Turtit (printr o lovitură), pleoştit; fig. (despre oameni; adesea substantivat) smintit, ţicnit. – v. lepşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEPŞI//T lepşittă (lepşitţi,… …   Dicționar Român

  • sărit — SĂRÍT1 s.n. Acţiunea de a sări; săritură. – v. sări. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SĂRÍT2, Ă, săriţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. (fam.) Smintit, ţicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) …   Dicționar Român

  • tuieş — TUIÉŞ, Ă, tuieşi, e, adj. (reg.) Ţicnit, smintit; zăpăcit. – cf. t e h u i . Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  TÚIEŞ adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, des creierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu. Trimis de… …   Dicționar Român

  • zurliu — ZURLÍU, ÍE, zurlii, adj. (fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – cf. tc. z o r l u. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZURLÍU adj. 1. v. zburdalnic. 2. v. smintit. Trimis de …   Dicționar Român

  • zălud — ZĂLÚD, Ă, zăluzi, de, adj. 1. Smintit, ţicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minţi, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; uşuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden. Trimis de spall, 18.09.2002. Sursa: DEX 98  ZĂLÚD adj. v. aiurea,… …   Dicționar Român

  • zănatic — ZĂNÁTIC, Ă, zănatici, ce adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [var.: zănatéc, ă adj.] – cf. lat. dianaticus. Trimis de spall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZĂNÁTIC adj. v. smintit …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.