silenţiar


silenţiar
silenţiár s. m., pl. silenţiári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SILENŢIÁR s.m. (Ant.) Sclav care avea însărcinarea de a păstra liniştea şi ordinea într-o casă romană. [pron. -ţi-ar. / < it. silenziario, lat. silentiarius].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SILENŢIÁR s. m. (ant.) 1. sclav care păstra liniştea şi ordinea într-o casă romană. 2. (în Bizanţ) demnitar care se îngrijea de audienţele împăratului. (< fr. silentiaire, lat. silentiarus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • DISCUS — I. DISCUS cuius iactu in ludis sollennibus olim apud Graecos certatum, in Pentathlo inprimis, seu Quinqvertio, erat βαρὺς λίθος, gravis lapis, ut habet Glossogr. Graecus, seu rotunda quaedam moles saxea, vel etiam plumbea, sive ferrea, quam qui… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • UMBO — ex Graeco ἄμβων, Aeol. ὄμβων, idem cum Umbilico, quae vox indidem orat. Hinc, quos in cylindris, qui non nullis ex beryllis fiebant, umbilicos Plinius, l. 37. c. 5. Solinus umbones, appellat, duo nempe utrinque capita, quae tales aurô… …   Hofmann J. Lexicon universale


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.