sileaf


sileaf
SILEÁF, sileafuri, s.n. (Turcism înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. [var.: sileáh, seleáf s.n.] – Din tc. silâh "armă".
Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98

sileáf s. n. (sil. -leaf), pl. sileáfuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sileáf (-furi), s.n. – Brîu, centiron pe care se înfigeau arme. – var. seleaf, sileg, sileah. Mr. şileahe, megl. sileafi. tc. (arab.) silah (Şeineanu, II, 321), cf. ngr. σιλάχι, alb., bg. siljah. – Der. silihtar, s.m. (dregător turc, purtătorul spadei sultanului), din tc. silihdar (Şeineanu, III, 109), cf. ngr. σιλιϰτάρης.
Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • seleaf — SELEÁF s.n. v. sileaf. Trimis de LauraGellner, 23.11.2008. Sursa: DEX 98  seleáf, seleáfuri, s.n. (înv.) 1. brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. 2. (reg.) nume de armă veche. 3. (în forma: salaziu) cingătoare folosită ca talisman;… …   Dicționar Român

  • sileah — SILEÁH s.n. v. sileaf. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.